Izvoarele de apă minerală naturală, aflate în vecinătatea Lipovei, au fost descoperite întâmplător, în timpul primei ocupații otomane (după anul 1500), de către țăranii și ciobanii care viețuiau prin zonă, căutând izvoare de apă plată ca să-și potolească setea și să-și adape animalele. Dar autoritățile locale nu le-au dat prea multă importanță.

Abia mai târziu, pe la începutul sec. XIX, conducerea orașului liber regesc, asistată de Serviciul Regal Regional și de câțiva specialiști, de un număr mare de cetățeni ai locului și din împrejurimi, au luat în seamă un izvor de apă carbogazoasă bună de băut, apărută în mod natural la suprafață. Și pentru că avea un gust acidulat i-au zis APĂ ACRĂ. Această denumire populară s-a păstrat prin viu grai până în zilele noastre.

Apa venea de la o adâncime medie, aflată sub presiunea plăcilor tectonice care o împingea la suprafață. Apa acră conține mai multe elemente chimice sub formă de ioni metalici și anioni simpli, evaluate în mg/l (vezi etichetele lipite pe sticlele îmbuteliate). Aceste elemente provin din magma rocilor vulcanice, din care urcă în structurile acvifere. Acviferul de adâncime medie este un multistrat cu depozite stratificate, încrucișate, cu lentile impregnabile care opresc pierderea CO2 și care dă gustul acidulat al apei minerale.

Arealul acvifer mineralizat este situat pe Valea Drauțului, vale care vine din vecinătatea cătunului Varnița, vale pe care se afla cândva poligonul de tragere și dealul Dâmbul Neamțului, pe care mai stau încă și azi câteva saivane și Valea Șiștarovățului, pe care s-a construit cândva un baraj, amonte de Stațiunea „Băile Lipova”. Acviferul freatic este alimentat direct din precipitații și din această cauză, mineralizarea este mai redusă.

Bazându-se pe acest izvor natural, cu apă carbogazoasă amenajat de autoritatea locală Lipova, începe pe la 1818 să prindă contur Stațiunea Balneară Lipova. Dar în anul revoluționar 1848, un incendiu devastator strică tot ce s-a construit de către autorități în decurs de 30 de ani. Atunci un lipovan mai înstărit pe nume Athanasie Missics, care locuia în imobilul  care astăzi adăpostește Muzeul orășenesc „Sever Bocu” Lipova, închiriază pe timp de 20 de ani tânara stațiune distrusă de incendiu și reconstruiește toate clădirile degradate; reface aleile parcului natural și construiește și alte clădiri noi.

În anul 1854 iese la suprafață un alt izvor de apă minerală, care a fost amenajat imediat de către antreprenorul Athanasie Missics, extinzând astfel Stațiunea Balneară Lipova, benefică pentru localnicii și vizitatorii veniți aici pentru tratament și recreere. Legătura cu orașul regesc Lipova se făcea cu birje negre, trase de cai albi, iar din anul 1860 și cu un tramvai tras de cai, care pleca din fața Bazarului Turcesc. Începând din anul 1920, tracțiunea tramvaiului cu vagoane puțin mărite, dar tot pe linie îngustă, se făcea cu o locomotivă cu abur.

În 1864 se constuiește pavilionul pentru băile calde, cu căzi de lemn, căzile de lemn erau umplute cu niște ciubere mișcate manual de la izvor și până la cadă. Astăzi, acest pavilion nu mai există, căci a fost demolat de noii investitori, iar noul pavilion pentru tratamente stă în roșu de mai mulți ani.

Dar Missics se stinge în anul 1866 și este înmormântat în Capela care-i poartă numele din Cimitirul Țarina Veche. Păcat că acest monument istoric a fost recondiționat nepotrivit… Proiectele  lui Missics gândite de specialiști în materie au rămas de rezolvat pentru viitorime… este vorba de mai multe hoteluri și restaurante, plaja Lipova, cu ștrandul și cabinele din lemn (pentru schimbarea ținutei); o făbricuță de îmbuteliere a apei minerale (care mai târziu a fost mutată în afara stațiunii pe locul unde este acum Lipomin-ul); de noi forări de izvoare, de drumuri de acces, etc. nu a fost gândită niciodată o pistă pentru biciclete, după ce s-a renunțat la tramvaiul pe linie îngustă și la birjele tradiționale.

În perioada 1818-1866 s-au executat un număr de 24 de foraje la diferite adâncimi, ajungându-se la 77 m. După o perioadă de stagnare s-au mai făcut încă 31 de foraje (1906-1975), ajungându-se la adâncimea de 158 m. După anul 1975 s-au mai făcut câteva foraje la mare adâncime (175 m), luând în considerare și mutarea fabricii de îmbuteliere din stațiune, la marginea orașului Lipova. Nu s-au avut în vedere niciodată forajele pentru APELE TERMALE, care trebuie să existe și în zona Lipovei. Vecinii noștri din Vest (Ungaria), dar și vecinii din nordul Jud. Arad (Bihorul), folosesc deja de mai mult timp apa termală pentru agrement, tratament, dar și pentru încălzirea imobilelor.

După privatizările postrevoluționare din Lipova, mai precis anul 1996, când a venit în Lipova un investitor  german special pentru Băile Lipova și în asociație cu doi localnici, au modernizat stațiunea, dar nu s-au gândit și la folosirea apei termale existentă la o adâncime de circa 1000 metri. Au preferat să repună în funcțiune o făbricuță de îmbuteliere a apei minerale, S.C. APEMIN ”Baile Lipova” S.A. . Se vorbea în oraș mai târziu, când poligonul din Valea Drauțului (circa 100 ha) a fost predat Primăriei Lipova, că un investitor ar fi sondat terenul și ar fi descoperit la 900 m adâncime APA TERMALĂ, dar terenul a fost revendicat de MAPN, însă nu s-au construit blocurile ANL promise pentru cadrele militare !? Dar, care cadre militare, că ambele unități militare din Lipova au fost desființate! Păcat ! Pentru că Lipova a fost și este un punct important în istoria Banatului! Avem mărturii istorice, culturale și religioase importante: Cetatea Lipova, Cetatea Șoimoș, Bazarul Turcesc, Catedrala ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului” Lipova, Mănăstirea franciscană ”Maria Radna”, școlile lipovane, Băile Lipova, etc.

Apa minerală de Lipova, de cea mai bună calitate, se găsește la adâncimea de 25-35 m unde se găsește și cea mai mare rezervă a zăcământului mineral din Lipova. La adâncimea de 10-20 m se găsește și apă plată (dovadă mai sunt încă și fântânile existente în zonă). Dar deocamdată nu se găsește încă un investitor pentru o făbricuță de îmbuteliere apă plată. Voia cineva cândva să cumpere „Ceșma” de pe Str. Ștefan cel Mare, din Dealul Izvorului…?

Specialiști din Viena, Budapesta și București au scos în evidență caracteristicile apei minerale de Lipova:

a). Gustul plăcut.

b). Bogăția de acid carbonic natural.

c). Este un admirabil lichid digestiv, curat și igienic.

d). Este bună pentru TRATAMENTE în afecțiuni cardiovasculare și ale aparatului circulator, pentru tratamente ginecologice și pentru combaterea gastritelor cronice hiper acide, tulburări  endocrine, afecțiuni hepato-biliare.

În perioada interbelică, Stațiunea balneo-climaterică Lipova a cunoscut o înflorire remarcabilă, când a fost administrată de Banca ”Gloria”. După 1945, asistăm la un declin continuu. Nu comentăm vinovații, dar regretăm sanatoriul de altădată, ce dispunea de aproape 200 de locuri, în cele două pavilioane și în bungalouri; de cantina cu 250 de locuri; de izvoarele de apă minerală amenajate special pentru vizitatori; de foișorul unde cântau fanfarele orașului; de toate terenurile de sport care funcționau cândva, etc.

Păcat și de arborii seculari ai stațiunii care au fost doborâți de drujbele nimicitoare…

Însemnătatea balneoclimaterică, economico-socială și recreativă constă în natura geografică, climatul plăcut, pădurea, parcul, apele minerale și termale, legătura cu orașul și cu obiectivele istorico-sociale. Așadar să ne gândim la o repunere în valoare și la câteva proiecte noi, chiar și cu fonduri europene:

a). Sistem de producere și distribuție a energiei termice, utilizând energia geotermală.

b). Sistem de repunere în valoare recreativă a stațiunii balneoclimaterice, printr-o pistă pentru biciclete; lac de agrement pe Valea Șiștarovățului și diverse

c).  Sistem de îmbuteliere a rezervelor de apă plată .

d). Un parc fotovoltaic pe dealurile din NV Geoparcului Lipova-Băi.

Prof. : Gheorghe VASIESCU