„Dacă poporul român dispare și rămâne o carte a lui Mihai Eminescu, lumea va ști cine au fost românii ” – Mircea Eliade

În fiecare an, jumătatea lunii ianuarie ne duce cu gândul pe fiecare român conștient de valoarea inestimabilă a tezaurului cultural românesc cu care am fost înzestrați ca popor, către Mihai Eminescu – „poetul nepereche a cărui operă învinge timpul”. Mihai Eminescu a fost și va rămâne întruparea literară a conștiinței românești.

Prin creația sa, el este prezent constant în existența noastră. Îl regăsim în cuvânt, în gând, în vis, dar și în suflet. Avându-l pe Eminescu în suflet, purtăm cu noi o bogăţie rară, cea mai de preţ comoară a limbii române, opera unui astru nemuritor, ce va străluci pe firmament cu o blândă lumină, iradiind prin veacuri frumuseţe şi armonie.

Ziua Culturii Naționale celebrate în aceeași zi și împlinirea a 171 de ani de la nașterea poetului național nu au putut fi celebrate în acest an, în contextual dat de pandemia generată de virusul COVID-19, prin diverse evenimente organizate, așa cum ne-au obișnuit instituțiile educative și de cultură, precum și alte instituții și administrații locale din toată țara.

Acest an a adus cel mult evenimente foarte restrânse organizate local de diverse instituții sau împărtășirea unor impresii, idei și gânduri, în mod online între elevi și cadrele didactice, însă toate acestea nu vor minimiza niciodată respectul și sentimentele alese de valorificare a tot ceea ce reprezintă Mihai Eminescu pentru România și poporul său, precum și însemnătatea aceastei zile speciale,  în care este sărbătorită Ziua Culturii Naționale, zi aleasă deloc întâmplător pentru această dată.

Toate aceste sentimente au fost la fel de intense, profunde și au determinat o reală conștientizare colectivă asupra a tot ceea ce reprezintă ziua de 15 ianuarie – ziua în care România a primit, în urmă cu 171 de ani, un nume, un suflet , un poet – cel mai mare poet al națiunii române și nu numai.

Fiecare dintre români a parcurs cu sufletul și conștiința și în acest an filele literaturii, pătrunși de frumusețea și de muzicalitatea creațiilor marelui poet, dovedind că poartă în suflet și în rostire profunzimea gândului eminescian.