Proiectul privind consolidarea și restaurarea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Lipova merge înainte. Lucrările se mișcă bine, sub controlul periodic și atent al proiectantului. Ultimul control s-a efectuat în 30 iulie, când s-au aprobat și câteva detalii neprevăzute în proiect. Acum, Biserica este decopertată de „haina de mireasă“ din exterior și o mulțime de schele metalice o înconjoară.

A fost consolidat și gardul lăcașului de cult, care în prezent se finisează. Pe schelele din interior se lucrează la restaurarea și conservarea frescei din ALTAR, PRIDVOR și BOLTĂ.

Au fost recondiționate toate componentele artistice din lemn. Centrala termică este în refacere, după controlul proiectantului. Urmează coborârea celor 5 clopote din turnul bisericii, a căror armonie nu s-a mai auzit, de către enoriași, din anul 1989. În locul lor se vor instala alte clopote noi, acționate prin telecomandă, iar cele cinci clopote vechi, recondiționate, vor deveni obiecte de muzeu, într-o absidă a lăcașului de cult. Urmează și consolidarea turnului, care a fost puțin torsionat la furtuna care s-a abătut asupra Lipovei în anul 2000.

Așadar, în acest an calendaristic 2020, afectat de coronavirus, hramul Bisericii se sărbătorește în condiții speciale.

Durata implementării proiectului de recondiționare este de 24 de luni și este finanțat cu aproape 5 milioane de euro din fonduri europene. Este al doilea proiect major care se derulează pentru conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural al bătrânului oraș Lipova, după reabilitarea Mănăstirii Maria Radna.

Despre existența unei Biserici Ortodoxe și chiar a unei Episcopii la Lipova se știe de pe vremea lui Ludovic cel Mare (1342-1382). Dar, abia în 1427, se pomenește de o Biserică greco-ortodoxă, în Cetatea Lipovei, an în care cetatea a fost donată de regele Sigismund lui Sișman, fiul voievodului Bulgariei.

Această biserică a fost demolată, odată cu cetatea, după pacea de la Passarowitz (21.07.1718). În locul ei a fost ridicată actuala Biserică Romano-Catolică, de către coloniștii germani.

Dar procesul de formare a poporului român s-a desfășurat în același ritm cu răspândirea credinței creștine, determinând mai târziu apariția unui misionarism ortodox, prin ridicarea unor biserici și mănăstiri. În lipsa documentelor, avem izvoarele orale. O primă biserică, din lemn, a fost ridicată de credincioșii ortodocși din Lipova pe terenul aflat astăzi la intersecția străzilor Mărășești și Mavrocordat. Locul pe care a fost această biserică din lemn este marcat acum de o troiță, așezată într-un părculeț natural. Denumirea de Valea Bisericii a străzii Mărășești se păstrează încă și în zilele noastre.

Mai târziu, o altă biserică, din piatră și cărămidă, a fost ridicată mai jos, în anul 1330, pe locul unde se află azi Biserica „Adormirii Maicii Domnului“. Tradiția creștină atribuie această ctitorie cnejilor români de pe Mureș, cu ajutorul lui Basarab I Întemeietorul, în anul 1338. Datând din secolul XIV, această Biserică ortodoxă din Lipova este contemporană cu primele monumente ecleziastice muntene: Curtea de Argeș, Tismana și Cozia.

Preotul și istoricul Nicolae Țincu-Velea susține că Episcopia Lipovei a existat „din vechime“ și că a fost românească și sufragană Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia. Prima mențiune a unui episcop ortodox la Lipova, preluată de istorici, din tradiția orală, susține că, în 1551, când turcii au cucerit Cetatea Lipovei, ar fi ucis în cetate și un vlădică. În anul 1438, în pomelnicul episcopilor din Lipova este trecut episcopul Vasile. Primul episcop ortodox, atestat istoric, este DANIIL, care în 1562, umbla prin Lipova ca să-și cumpere o casă, fiind „cel dintâi episcop din acel oraș“ (Silviu Dragomir – Studii de istorie medievală – pag. 133). Casa cumpărată era în centrul orașului liber regesc, în vecinătatea lui Ioan Lugossy, căpitanul cetății.

În mod deosebit, sunt menționați episcopii din familia Brancovici: Sava I (1606) – episcop de Lipova; nepotul său, Lazăr-Loghin (1629-1643) și Sava II (1656-1683) – mitropolit al Ardealului. Despre Sava I Brancovici, tradiția orală spune că ar fi îndurat moarte martirică în Catedrala Episcopală, pe care turcii au transformat-o în moschee. Din această cauză, nepotul său, Lazăr-Loghin, a mutat Episcopia din Lipova la Ineu, intitulându-se Mitropolitul Lipovei și Ienopolei. Enoriașii ortodocși revin la biserica din lemn până în anul 1732, când moscheea recondiționată, după plecarea turcilor, redevine Biserică mănăstirească. Recondiționarea s-a făcut după un proiect îndrăzneț, de redimensionare și refacerea picturii, proiect susținut de negustorii aromâni din Lipova. Până când Episcopia din Lipova se mută în Arad (1706), se mai amintesc și episcopii: Sofrone (1651), care se intitula Episcopul Lipovei și Ghiulei; Ștefan (1664), hirotonit în Serbia, iar între 1717-1726, la Lipova, încă mai funcționa episcopul Vichentie Ioanovici.

Biserica mănăstirească era străjuită de mai mulți călugări ortodocși, a căror chilii erau pe partea nordică a lăcașului de cult. În PRONAOS se mai văd și acum două fresce, care reprezintă pe Sf. Teodosie și Sf. Pahomie, întemeietorii monahismului răsăritean, fapt care întărește să credem că Biserica Ortodoxă din Lipova a fost destinată să fie mănăstire. Acum, după acțiunea de decopertare a zidurilor, am descoperit două ferestruici (zidite) de la o chilie, în zidul compact, din vecinătatea imobilului din str. Eftimie Murgu nr. 1.

În 1785, vechiul iconostas de zid a fost demolat și înlocuit cu cel actual, pictat de Ștefan Tenețchi, iconostas care urmează să fie recondiționat. În 1792, proporțiile Bisericii mănăstirești au fost amplificate din nou și arhitectura primește accent baroc (au fost dărâmate și zidurile transversale din vest, partea răsăriteană a primei biserici înglobându-se, prin conservare, în structura barocă).

În 1923, Comisia Monumentelor istorice, sesizată de Nicolae Iorga, care vizitase biserica cu prilejul Adunării Generale a Ligii culturale, recomandă lui Ioachim Miloia, directorul Muzeului Banatului, să facă un proiect de restaurare pentru fosta Catedrală Episcopală din Lipova, bastionul ortodoxismului și românismului din vestul României Întregite! După acest proiect întocmit, s-a făcut restaurarea din 1928-1930, sub îndrumarea atentă și cu contribuția subtanțială a lui Sever Bocu – ministrul Banatului. A fost ridicată bolta de la 7 metri, la 14 metri, dându-i-se bisericii volum și lumină, dar și spații pentru două galerii, cu loje laterale. Ferestrele au fost împodobite cu vitralii, dând interiorului intimitatea și liniștea cuvenite. S-a introdus și iluminatul electric. Acum se va reface toată instalația electrică și se va realiza un sistem de iluminat arhitectural și ambiental, pentru punerea în valoare a lăcașului de cult. Muzeul, existent în cele două turnulețe, se va extinde cu încă o încăpere, sala din care se acționau manual cele cinci clopote.

Meritul deosebit al lui Sever Bocu este acela de a se fi străduit să conserve podoabele de frescă veche pe care le-a mai găsit, mai ales ce a mai rămas de la Nedelcu Popovici și inscripția „Stuko Ion (Zugrav I, Zugrav II), Nedelcu Zugrav Popovici și Radu Popovici“, meșterii care au participat și la pictura exterioară, din care s-au păstrat trei compoziții: Patriarhii Avram, Isac și Iacob, Acoperământul Maicii Domnului și Judecata de Apoi. Structura exterioară păstrează tradiția din Balcani, unde aromânii contribuie material.

Biserica Ortodoxă Română din Lipova aparține unui tip arhitectonic singular, în aria vechii noastre arte feudale, în care se pot surprinde unele interferențe ale curentelor romanice și bizantine. Lăcașul de cult este împodobit cu două straturi de frescă veche, extrem de valoroase. După Nicolae Iorga, cel mai vechi strat se poate vedea în PRONAOS și este contemporan cu pictura Mănăstirii Viforâta (sec. XV) din Țara Românească.

Această Sfântă Biserică, cu originile în veacurile XIII-XV, s-a reparat în 1732, 1792 și 1928. Ultima restaurare s-a făcut pe cheltuiala statului, cu ajutorul ministrului Banatului, Sever Bocu. Biserica, odinioară Catedrală Episcopală, a fost sfințită și redată destinației sale, de lăcaș de cult, la 21 decembrie 1930, după restaurarea din 1928-1930.

De atunci s-au mai făcut reparații curente, atât înainte de 1989, în bine, dar și după 1989, în rău. Suntem convinși că prin actualul proiect de recondiționare se va pune în valoare acest patrimoniu natural și cultural, încărcat de istorie.

Credem că în ziua sfințirii lucrărilor de la acest lăcaș de cult vom putea lansa și un nou istoric al Bisericii Mănăstirești Lipova, împreună cu noua monografie a orașului Lipova, a prof. Stelian Boia. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Prof. Gheorghe Vasiescu

Despre proiect

Proiectul care prevede consolidarea, restaurarea și conservarea acestei biserici a fost demarat de Primăria din Lipova, în parteneriat cu Parohia Ortodoxă Română Lipova.

Valoarea totală a proiectului este de 21.230.170 lei, din care asistența financiară nerambursabilă de 98% din valoarea totală eligibilă, în sumă de 19.018.478 lei, este asigurată prin Programul Operațional 2014-2020, Axa 5, Prioritatea de Investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural.

Conform autorităților, obiectivul general al acestui proiect este „transformarea orașului Lipova într-o zonă de interes turistic cultural, contribuind astfel la diversificarea sectoarelor economice“.

În cadrul proiectului de reabilitare a bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ se are în vedere consolidarea, restaurarea și conservarea bisericii, a frescei interioare și a componentelor artistice din lemn; refacerea instalațiilor electrice, sanitare și realizarea unui sistem adecvat de încălzire; realizarea unui sistem de iluminat arhitectural și ambiental pentru punerea în valoare a monumentului.

De asemnea, se mai dorește refacerea sistemului paratrăsnet, construirea unui corp care să preia funcțiunile de cameră tehnică pentru centrala de preparare a agentului termic, grupuri sanitare, inclusiv pentru persoanele cu handicap, instalarea de facilități pentru persoanele cu dizabilități în corpuri de clădire rehabilitate, dar și digitalizarea obiectivului de patrimoniu.