În acest an calendaristic se împlinesc 170 de ani de la Revoluțiile burghezo-democratice de la 1848, când și POPORUL ROMÂNESC a prins mișcarea și a pornit la luptă, în frunte cu liderii lui, pentru probleme de ordin social și național.
ȚĂRANUL și-a apărat bucata de pământ, păstrând limba, portul și obiceiurile.
INTELECTUALUL, deșteptat de lumina cunoștinței și atașat trup și suflet zbuciumului de viață și suferință, ce îndura poporul românesc, din partea stăpânilor maghiari, s-a angajat la luptă prin SCRIS, prin CUVÂNTĂRI însuflețite și prin FAPTE demne, pentru credința românească, ce-i încălzea și lumina sufletul.
Un astfel de intelectual a fost și învățătorul Ioan Hațeg, care a luminat sufletele copiilor din Lipova, în perioada 1830-1848 și care a fost în fruntea evenimentelor revoluționare din Lipova, din anul 1848.
Eminescu a urât din prea multă iubire, pe cei ce-i exploatează pe oameni și-i înjosesc. Din prea mare și sfânta iubire pentru țăranul român!
”Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă caracul.
Nici îi merge, nici se-ndeamnă
Nici îi este toamna toamnă.
Nici e vara vara lui
Ci-i străin în țara lui !!!”
Această latură a sufletului lui Eminescu o scoate la iveală și un articol pomenit din Tribuna Nouă, de la Arad, prin cuvintele:
”Cântărețul ”Doinei” e întâi român, care a simțit mai adânc decât oricare altul, durerile întregului neam românesc și care a cunoscut toate frumusețile graiului nostru, de la Nistru până la Tisa”.
Pretutindeni, pe întinsurile pământurilor locuite de români, pe care le-a cutreierat, Eminescu se simțea ca la el acasă. Acasă s-au simțit și GLOTAȘII din Dealurile Lipovei, care n-au mai putut îndura umilințele la care erau supuși de către stăpânii străini și cu un mic impuls din partea imperialilor, s-au organizat într-o oaste țărănească, începând de la Făget, până la Ususău, care avea ca scop scoaterea trupelor militare maghiare din Lipova…
Glotașii din Dealurile Lipovei, porniți de la Făget, în ziua de 10 noiembrie 1848, după depunerea jurământului de credință, ajung în Ususău, înarmați și cu hrană rece în straiță, pentru câteva zile, în ziua de 11 noiembrie 1848. Aici se organizează și în seara zilei de 11 noiembrie, atacă orașul liber regesc Lipova. Locuitorii Lipovei, care așteptau să sosească trupele imperiale și care întârzie să ajungă în Lipova, nu se implică în această ofensivă. Atacul glotașilor este respins de armata maghiară, rămânând pe câmpul de luptă peste 300 de morți…
Urmează reorganizarea OASTEI GLOTAȘILOR, în zilele de 12 și 13 noiembrie 1848 și întărirea numerică a acestora (circa 11.000 de glotași) din satele învecinate. Cu un mic ajutor al trupelor imperiale, după confruntarea armată din 14 noiembrie 1848, glotașii ies învingători și scot trupele maghiare di localitatea Lipova, dincolo de Mureș, în Podgoria Aradului. Aceștia rămân stăpâni pe Lipova aproape jumătate de an.
Majoritatea satelor românești de pe Valea Mureșului și din Comitatul Timiș-Torontal au fost surprinse de răscoalele țărănești care nu mai pot fi oprite de trupele maghiare. Ședințele comitatului Timiș, care se țineau la Lipova, unde s-au refugiat în siguranță, o parte din funcționarii maghiari, nu se mai pot ține în Lipova!
Peste tot au loc mișcări țărănești, pentru revizuirea ocupărilor de ogoare, pășuni și păduri, de către feudali, în mod forțat, dar și pentru înlăturarea vechilor dregători și înlocuirea acestora cu: primari, notari și alți conducători locali, de naționalitate română. Aceste acțiuni s-au intensificat și sub influența faptelor lui AVRAM IANCU din Munții Apuseni… unde s-a introdus ADMINISTRAȚIA ROMÂNEASCĂ !
Această nouă administrație a împărțit țăranilor pământurile răpite de la strămoșii lor. Numărul glotașilor devenea pe zi ce trece tot mai mare. Imperialii aveau nevoie de ei, pentru ocuparea centrelor importante din Banat: Anina, Reșița, Bocșa, Caransebeș, Lugoj, Lipova, etc., puncte strategice importante, dar și centre miniere și industriale, care fabricau armament, pentru REVOLUȚIONARII maghiari…
CRUCEA GLOTAȘILOR din Lipova sau CRUCEA DE PIATRĂ, cum o știu locuitorii din străzile: Mărășești (Valea Bisericii), Mavrocordat, Oituz, Mărăști, 9 Mai (Andrei Șaguna) și Viilor, a rezistat mai bine de un secol, pe locul unde a fost ridicată, de către intelectualitatea lipovană a vremii. Locul a fot stabilit exact pe terenul unde s-au dus luptele între armatele potrivnice, în cinstea glotașilor căzuți pe câmpul de luptă. Dar, într-un an calendaristic (înainte de 1989), niște școlari mai zburdalnici au reușit s-o rupă, urcându-se pe ea. Un localnic a căutat să-i dea formă de cruce, plantând pe soclul rămas o cruce de fier, pe care a pus și o icoană. Dar la furtuna care s-a abătut asupra Lipovei, în anul 2000, s-a rupt și această construcție și monumentul istoric aștepta o altă intervenție, pentru recondiționare…
Neglijența a durat cam mult, deși Crucea lui Bocu, ruptă și ea de furtuna din anul 2000, s-a refăcut după câțiva ani! Acum, un grup de inițiativă, din Corul bisericesc ”Doina” de pe lângă Biserica Ortodoxă Lipova, a reușit să ducă la bun sfârșit reconstituirea CRUCII GLOAȘILOR, cu acordul Consiliului Local Lipova și cu ajutorul Primăriei Lipova. Fundația și soclul au fost construite de firma ”Tase” din Lipova, iar crucea de pe soclu și placa comemorativă, de către meșterul Florea Mircea. Pe placă s-a scris așa:
ÎN AMINTIREA GLOTAȘILOR din noiembrie 1848,
”SUNTEȚI AI MOȘIEI COMOARĂ
VĂ FIE ȚĂRÂNA UȘOARĂ”
De voi ne aducem aminte:
Corul bisericesc ”Doina” și Primăria Lipova, în anul 2018.
Și pentru că în acest an calendaristic, se împlinesc și 100 de ani de la înfăptuirea MARII UNIRI de la Alba Iulia, Consiliul Local Lipova și-a dat acordul pentru plantarea unei CRUCI METALICE, pe Dealul Izvorului, în locul numit ”La Rugă”, nu departe de Crucea lui Bocu (Crucea Memorandiștilor). Această cruce se află într-un Proiect de Țară, între cele 100 de Cruci, care se vor ridica pe teritoriul României, cu ocazia Centenarului Marii Uniri.
Sfințirea lucrărilor de la CRUCEA Glotașilor se va face într-o zi, în care vom avea preoți titulari la Biserica Ortodoxă din Lipova, dar nu mai târziu de 14.11.2018 și poate că, împreună cu sfințirea Crucii Metalice a Centenarului Marii Uniri.
Prof. Gheorghe Vasiescu