Printr-o intensă şi curajoasă activitate diplomatică, profitând şi de contextul internaţional, marcat de Războiul dintre Franţa şi Austria, colonelul Alexandru-Ioan Cuza obţine recunoaşterea dublei alegeri din partea celor 7 mari puteri ale vremii, pe o perioadă de 7 ani!

Misiunea sa a fost foarte dificilă, deoarece trebuia să colaboreze cu două guverne, aflate la Iaşi şi respectiv la Bucureşti, la o distanţă de circa 400 km. De aceea începe opera de centralizare administrativă a celor două principate…; mai întâi sunt unificate: armata, administraţia telegrafului şi cursul monedei! Urmează un programde reforme, conceput împreună cu principalul său sfetnic, Mihail Kogălniceanu:

a). SECULARIZAREA AVERILOR MĂNĂSTIREŞTI (decembrie 1863) şi astfel 25% din suprafaţa ţării intră în patrimoniul statului român.

b). REFORMA  AGRARĂ, care este adevărata cheie a procesului de modernizare a noului stat de la Gurile Dunării, dar care nu a fost bine văzută de cele 3 mari imperii vecine… şi de boieri, care dominau Camera…

c). După mai multe încercări eşuate, urmează Lovitura de Stat de la 2 mai 1864, când A.I. Cuza dizolvă Adunarea şi promulgă Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris; legislativul devine subordonat domnitorului, care avea şi dreptul de VETO!

d). LEGEA  RURALĂ, promulgată în august 1864, care împroprietăreşte clăcaşii cu o suprafaţă dependentă de numărul vitelor din gospodăria personală; astfel se desfinţează claca şi dările, pe care ţăranii le aveau de achitat încă din Evul Mediu (circa 560.000 de familii primesc 2 milioane de hectare); această reformă a pus bazele Economiei Capitaliste în agricultura României.

e). REFORMA  ÎNVĂŢĂMÂNTULUI, care propunea reorganizarea învăţămâtului, pe 3 trepte de şcolarizare:

– prima treaptă = ciclul  primar = obligatoriu şi gratuit;

– a II-a treaptă = ciclul  secundar = facultativ (selectiv);

– a III-a treaptă = ciclul universitar (3 ani) prin cele două universităţi de la Iaşi şi Bucureşti.

f). REORGANIZAREA  JUSTIŢIEI;

g). REORGANIZAREA  ARMATEI;

În istoria neamului românesc, de la 1848 şi până la 1918, trebuie să includem şi faptele împlinite de familia lipovană Stoika, mai precis a colonelului Ştefan Stoika, care s-a născut în Lipova, în anul 1808; casa familială care este şi azi în aceeaşi formă constructivă, se află vis-a-vis de clădirea veche a Liceului „Atanasie Marienescu”, la intersecţia străzilor Ioan Meţianu şi Aurel Vânătu.

După şcolarizarea obligatorie în Lipova, alege cariera militară şi devine ofiţer superior; ajunge chiar şeful Statului Major al Armatei Române, la vârsta de 52 de ani, pe vremea domnitorului A.I.Cuza. Colonelul Ştefan Stoika, prin înalta funcţie ce o deţinea, era mereu vizitat acasă de ofiţeri români, din armata austriacă; menţionăm pe colonelul Popovici şi căpitanul Bathori, amândoi bănăţeni, dar menţionăm şi pe Guvernatorul austriac Caranini, care la stăruinţa domnitorului BARBU Şirbei, cere colonelului Ştefan Stoika, anexarea Principatelor Române la Imperiul Austro-Ungar. Colonelul Stoika ripostează scurt şi spune: „viitorul românilor este altul, nu o ţară în care Austria să domine prin legi străine.”

Colonelul Ştefan Stoika a fost un unionist consecvent, făcând parte din Partida Naţională, care a depus mari eforturi (1856-1858) pentru organizarea luptei unioniste, din cele două capitale, dar şi în oraşele şi târgurile din provincie; a fost şi deputat în adunările ad-hoc, create de marile puteri, de la Iaşi şi de la Bucureşti, votând reformele concepute de A.I. Cuza.

Unul dintre fiii colonelului Stoika, al III-lea în ordinea cronologică, Ştefan Şt. Stoika, născut la 25.03.1838, la Bucureşti, a îmbrăţişat şi el cariera militară şi ajunge ofiţer la Curtea Imperială din Viena şi pe care o părăseşte fără voia împăratului. Sub domnia lui A.I. Cuza, ajunge Ministrul Armatei Române! Ziua de 24 Ianuarie 1859 a produs generalului Ştefan Şt. Stoika (1838-1928) o impresie de neuitat, spunând: „îmi amintesc că ziua de 24 ianuarie 1859, tata, pe mine, locotenent şi pe fratele meu Nicolae, căpitan, ne-a dus la Mitropolie, să vedem şi noi cum se alege Domnul! Alegerea a durat toată ziua. În faţa palatului lui Bibescu, era un regiment de infanterie pe care-l comanda colonelul Gogu. Prezenţa armatei era un alt motiv, care ne-a făcut să ne orientăm în pregătirea noastră viitoare, pentru uniforma militară.”

Trebuie să menţionăm şi pe Dimitrie Stoika, un frate mai mic al lui Ştefan Stoika, care a fost profesor de latină, la Academia Mihăileană din Iaşi. Fiica sa, Lucreţia, a fost bunica politicianului Lucreţiu Pătrăşcanu, care a fost lichidat, tovărăşeşte, în anul 1954, pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Conştiinţa obârşiei lipovane se păstrează vie, în activitatea generalului Ştefan Şt. Stoika, care, deşi departe de Lipova, participă la punerea bazelor învăţământului comercial românesc, în perioada interbelică, la Lipova. Astfel, el donează Şcolii Superioare de Comerţ din Lipova, în anul 1925, un număr de 250 volume, pentru constituirea unei biblioteci, care a purtat numele „Donaţiunea general Ştefan Şt. Stoika”. Directorul şcolii, Aurel Lepădatu, mulţumeşte printr-o scrisoare personală şi-l invită pe generalul Stoika la inaugurarea acestei donaţii, care pune bazele Bibliotecii Şcolii Comerciale. Inaugurarea a avut loc odată cu inaugurarea internatului şcolar, care s-a construit în vremea când primar al Lipovei era patriotul local şi naţional Sever Bocu.

Dacă în perioada anterioară cuceririi independenţei naţionale, activitatea generalului Stoika era îndreptată cu precădere, spre lupta pentru obţinerea acesteia, în perioada următoare, componenta principală a activităţii sale era lupta pentru dobândirea unităţii naţionale, înfăptuită pentru scurtă vrme de Mihai Viteazul.

Prof. Gheorghe Vasiescu